Casa de la stat

Apartamentul a fost achizitionat prin programul ANL, Alina si Ciprian fiind printre putinii norocosi care si-au putut alege un apartament in alte blocuri decat cele construite special, in zone periferice. A fost greu, caci erau multe cereri depuse, dar indeplineau conditiile si au avut si mult noroc! |n apartament au schimbat gresia si faianta, au pus parchet de salcam, luat direct de la o fabrica de prin Giurgiu, au marit spatiul de zi, au unit sufrageria, holul de trecere, bucataria si doua debarale si au obtinut un spatiu “nu foarte mare”, dar aerisit. Cu renovarea au avut noroc: “ am avut o “echipa” din 2 baieti, foarte seriosi, cooperanti, care au inteles perfect ce ne doream si au si reusit sa execute intocmai”. Banii de renovare au fost investiti bine caci tot ce au acum in casa este facut de aproape 9 ani si toate sunt inca la locul lor. Cu gresia si faianta a fost putin mai greu, acum 9 ani oferta era mult mai mica, regula este valabila si pentru toate accesoriile : “imi amintesc ca am cautat mult timp lampi potrivite casei, eram de-a dreptul deznadajduiti”

Dormitorul este luminos si ascunde in fiecare coltisor amprenta Alinei: perdelele sunt cusute de mana, levantica e adunata in buchete mari direct de pe camp, gablonturile stau la vedere iar bijuteriile de la targurile vintage au locul lor. Ia baie sub lupa am desoperit, rafturile sunt pictate cu accente rustice de Ciprian si colectia Alinei de sapunuri decorative , cu arome de lavanda, ulei de palmier, trandafir si vanilie.

Lumina lina
In sufragerie au ales un sistem de iluminare foarte odihnitor, niste neoane cu lumina calda, “ascunse” pe trei laturi ale plafonului.”Printr-o conjunctura fericita pentru noi l-am cunoscut pe regretatul Ghorghe Dinica si am avut ocazia sa mergem la dumnealui acasa, intr-un apartament foarte frumos si cald din Cotroceni. Acolo, printre alte lucruri minunate, am vazut si acest sistem de iluminare care ne-a placut si … am “furat” ideea.” “Dintre toate locurile, cel mai bine ne simtim acasa, cu prietenii langa noi. Este un noroc ca avem oameni minunati in preajma, cu care sa impartim timpul si povestile”

Un alt fel de colt de rai

Alina ne-a asteptat cu cele mai bune negrese calde, amarui si pline de visine, cu masa frumos aranjata si cu miros de scortisoara. Este bucatar de placere, si cel mai mult ii place sa faca mancare Indiana si thailandeza “cea mai buna supa de creveti pe care am mancat-o vreodata, eu o fac!”. Acum si-a cumparat vas tagine si experimenteaza bucataria marocana, plina de savoare. Mai face bunatati cu peste si fructe de mare, orez si salate nenumarate. “Lui Ciprian cel mai mult ii place cand vine acasa si il astept cu mancare si cu masa frumos aranjata. De toamna pana primavara, serile se traduc prin mancare indiana facuta in casa si taclale cu prietenii, drag de arta si de lucruri frumose.

Comorile din pod
Lampadarul este foarte vechi si este adus de la un anticariat din Ramnicu Valcea, scaunelul egiptean de langa usa este de la un anticariat care nu mai exista, de pe strada {elari. Tot acolo a vazut si scrinul, iar dupa cateva zile l-a gasit acasa, Ciprian se intorsese dupa el. Radioul este daruit de mama lui Ciprian si e pus la loc de cinste in casa. “Apartamentul este putin din noi, este locul in care am adunat multa dragoste si amintiri frumoase”

Sute de carti din anticariate, albume de arta si monografii de sate, toate adunate in bibiloteca facuta de nea Ghiocel, un mester senzational descoperit intamplator in atleierul unde cautau usi de interior. “A fost singurul care a inteles perfect de ce avem nevoie – sa fie lucruri practice, dar si estetice’. Initial au apelat la altcineva, un designer de interior, insa biblioteca era materializata in 2 rafturi care tineau impreuna 15 carti. Cu Nea Ghiocel au lucrat perfect, ei au proiectat mobila si el a executat-o. Lavita cu aer cald de casa traditionala care desparte livingul de bucatarie a fost tot proiectul lor, si e o idee cu scaun la cap: suplineste locul a cel putin 6 tabureti. O parte din mobilier este din lemn de plop si este cumparata de la Mobexpert. Ce nu au gasit la magazin si vroiau, au comandat la nea Ghiocel, mesterul perfect.

Pasiune cu iz de colectie
Sunt pasionati de arta, fac drumuri dese prin galerii (Galeria Ana de pe Strada Emil Pangrati este printre prferatele lor), la casele de licitatii si prin anticariate. Le plac lucrurile vechi pentru ca arata altfel, sunt facute cu drag, au personalitate si, in cele mai multe cazuri, sunt din materiale naturale.
In ceea ce priveste pictura, sunt inca la faza de invatare si asmiliare, merg mult prin muzee si sunt intr-un proces de familizarizare si cu artistii contemporani: “in afara de pictura lui Vitalie Butescu, care ulterior ne-a devenit si prieten si cu care mergem bucurosi prin galerii, mai avem cateva lucrari ale unor pictori din perioada interbelica, dar si a unor artisti contemporani, cum ar fi Cornelia Dedu si Nicolae Blei.”

Tesaturi cu drag
Toate draperiile din casa miros a levantica si sunt handmade. Alina si Ciprian iubesc arta populara, locurile cu traditie si lucrurile facute cu drag si rabdare. Covoarele sunt vechi, romanesti, tesute in casa, Alina colectioneaza ii cu cusaturi deosebite, coase la masina draperii cu broderie , aseaza frumos fete de masa cu dantela intr-o lada de zestre pictata frumos, veche de aproape 100 de ani si si-ar mai lua multe, insa lucrurile ce zambesc istorie “isi gasesc cel mai bine locul intr-o casuta pe pamant”, crede Alina

Dor de casa
Alina este din Slatina, de la campie, iar Ciprian este din varful muntelui, de la Fundata. Ea a terminat sociologia si nu a fost niciodata angajata, iar de cativa ani buni fac totul impreuna. Au avut o agentie imobiliara, acum au alta afacere pe care o manageriaza amandoi. Le place sa calatoreasca prin tara, sa ajunga in locuri uitate de lume, la targuri taranesti, la nedei ale satelor si in inima mestesugurilor stravechi. Si in casa, fiecare coltisor a fost gandit si creat “la dublu” si aduna o gramada de povesti cu tablouri, schite in creion, gablonturi, condimente, tesaturi albe si vise de departe: “Daca vreodata ne vom muta in casuta cu arhitectura tradtionala romaneasca, pe care visam sa o construim, stim ca ne va fi foarte dor de acest apartament, este locul in care am adunat multa dragoste si amintiri frumoase, locul caruia ii spunem cu tot sufletul, acasa“. Coltul preferat al lui Ciprian este fotoliul din living, cu husa masculina, in carouri, dar impart si coltul de citit din dormitor, cu fotoliul cu sarica de lana moale, facuta la manastirea Agapia: “Este asezat langa fereastra si avem cerul foarte aproape, este locul cel mai intim din casa”

Foto: Cornel Lazia